CRASHING

Hepatita alcoolică severă este în continuare o afecțiune cu mortalitate crescută. Singura terapie eficientă (Prednison) nu este destul de eficientă, lucru demonstrat prin rata crescută a non-responderilor.

Prin urmare, ipoteza acestui studiu este că răspunsul la terapia cu corticoizi și prognosticul în hepatitei alcoolice severe este influențată de modificări în calea specifică a glucocorticoizilor și/sau de o inflamație
intestinală și translocația bacteriană.

În acest context, scopul nostru este de a identifica un profil non-invaziv personalizat al pacienților cu HA severă care ar putea permite predicția précoce a răspunsului la terapia cu glucocoricoizi.

Obiectivele principale sunt:

1. Identificarea unui profil genetic de SNP-uri ale axei glucocorticoizilor associate cu răspunsul la terapie și mortalitatea pe termen scurt la pacienții cu HA severă.
2. Testarea unor biomarkeri orfani ai inflamației intestinale ca predictori non-invazivi noi ai lezării barierei intestin-sânge care favorizează translocația bacteriană și care vor influența răspunsul la terapie și mortalitatea pe termen scurt la pacienții cu HA severă.

Ca obiective secundare ale studiului, enumerăm :

1. Studierea polimorfismelor BclI, N363S, ER22/23EK, GR 9beta ale genei GR în relație cu severitatea HA, răspunsul la terapie și mortalitatea pe termen scurt;
2. Corelarea polimorfismelor glucocorticoizilor cu expresia morfologică pe țesutul hepatic (evaluată prin imunohistochimie – IHC) în HA
3. Corelarea expresiei GR la nivel morfologic, evaluată prin IHC cu severitatea HA, răspunsul la terapie și mortalitatea pe termen scurt
4. Studierea relației dintre polimorfismele CBG and MDR1 și rezistența la tratamentul cu glucocorticoizi.
5. Validarea biomarkerilor de inflamație intestinală (în special calprotectina serică și fecală, lactoferina) ca predictori ai răspunsului la terapia cu glucocorticoizi, respectiv a mortalității pe termen scurt.